Tipseri.com este unul dintre cele mai complete siteuri de pariuri din Romania la ora actuala. Va punem la dispozitie strategii si sisteme profesioniste pentru ca dvs sa aveti un profit cat mai mare.
Zilnic tipsterii nostri profesionisti va pun la dispozitie biletul zilei, o sursa sigura de castig. Pentru pariorii care vor sa fie la curent cu scorurile din fotbal, tenis sau baschet. Astfel, va oferim rezultate live fotbal, rezultate live tenis, rezultate live baschet, rezultate live rugby, , etc.
Prin simplul fapt ca ne vizitati siteul beneficiati de bonusuri uriase. Casele de pariuri va ofera bonusuri de 100% din sumele depuse numai pentru faptul ca le alegeti ca destinatii de pariuri online.
Va punem la dispozitie cote, clasamente, descrierea handicapului asiatic un ghid special pentru incepatori. sunt descrise elaborat, cu informatii reale si updatate saptamanal. Pariurile sunt o sursa de castig daca sunt tratate cu atentie si seriozitate.
Pentru asta incercam sa va ajutam sa treceti peste emotiile cauzate de un castig sau de o pierdere si sa pariati constant cu aceasi precizie castigatoare.
Forumul site-ului nostru va pune in contact cu comuniattea de pariori romani, despre care trebuie sa stiti ca in plan international conteaza destul de mult Va dorim mult succes in plasarea pariurilor! Puteti vizita site-ul aici!
Tags: rezultate live, cote luni, cote marti, cote miercuri, cote joi, cote vineri, cote sambata, cote duminica, predictii fotbal, predictii , livescore , football livescore , tennis livescore , rezultate in direct , biletul zilei , Pariul Live, Pariul Sigur, Bonusuri, download muzica, download filme, download mp3, muzica, Predictii Fotbal, Predictii, Referate Scolare, Muzica, Pariuri Sportive, Pariuri Online, Case de Pariuri, Pariuri, Biletul Zilei , Predictii Sportive, Biletul Zilei, Clasamente, Pariuri Sportive, Clasamente Fotbal, Rezultate Live Fotbal , rezultate live tenis , rezultate live hochei , rezultate live baschet , rezultate live handbal , rezultate live nfl , rezultate live rugby . Biletul zilei , sistemul martingale , planul miza , sfaturile noastre , criteriul kelly .
luni, 7 septembrie 2009
Primul atac rasist impotriva emigrantilor romani stabiliti in Spania
Trei comandanti bulgari de nave - arestati ieri de Parchetul Constanta
Printul Charles, impotriva "Dracula Park"
Deputatul-balerin Dutu de la PRM implicat in batai de strada si urmariri cu tamponari
Cozmin Gusa a cazut de pe cal
Infrangere zdrobitoare a extremismului
Surd, mut si orb omorat de o masina
Doua dintre firmele lui Ede Erdely - pe calea lichidarii judiciare
Pesedistii brasoveni vor sa construiasca cea mai mare catedrala din Transilvania
Gheorghe Martin era cercetat penal pentru fapte deosebit de grave
In judetul Suceava vor disparea 300 de posturi din invatamant
Au sosit primii 250 turisti germani, din cei 5.000 anuntati
Armata Romana trimite din nou studenti la Saint-Cyr
Inspectoratul Scolar Hunedoara isi da girul pentru o scoala fara acoperis
Ministrul Justitiei, Rodica Stanoiu, dezinformata de Parchet si Inspectia Generala din MJ
Fiul si fiica deputatului gorjean Ion Florescu, implicati intr-un accident de circulatie
Bricul Mircea - istoria unui veteran al Flotei
Actorii Teatrului "Luceafarul" din Iasi au transformat o biserica in scena
Infractorul Tartaga - puscarias la Penitenciarul Codlea
Un tanar care a descoperit munitie neexplodata a fost premiat
sâmbătă, 15 august 2009
Tentatia totalitara a "pragmatismului progresist"
A doua remarca ii este prilejuita profesorului britanic de celebrul manifest semnat in urma cu sase ani de Jürgen Habermas si Jacques Derrida in care cei doi corifei ai stangii europene opuneau valorile "social progresiste" europene celor conservatoare americane. "Din acest punct de vedere, al sistemului de valori – comenteaza Garton Ash – Obama este cu siguranta un european".
Afirmatiile profesorului britanic sunt, desigur, false. Stanga a pierdut categoric si Europa e mai departe de a fi social-democrata decat a fost vreodata, iar Barack Obama din Chicago, Illinois, e cel putin la fel de "european" ca parintele sau spiritual, pastorul Jeremiah Wright. Dar, oricat de absurde si de autoamagitoare ar parea, sustinerile lui Timothy Garton Ash dau seama de o tendinta ce pare de neoprit in gandirea politica de stanga a zilelor noastre: cultul pragmatismului progresist. Cand Obama s-a instalat la Casa
Alba, partzanii sai – si asta inseamna cam 90% din masss-media americana – s-au grabit sa respinga acuzatiile de "socialism" aduse de conservatori presedintelui democrat, proclamandu-l pe acesta un "pragmatic", un lider interesat in primul rand de solutii eficiente
la problemele societatii americane si mai putin de clivajele ideologice traditionale intre stanga si dreapta.
Cand Garton Ash afirma ca atat laburistii, cat si conservatorii ar fi "social-democrati", el sugereaza ca exista un unic set de solutii la acelasi set de probleme si ca singura atitudine rationala este formarea unui consens transideologic sau post-ideologic prin care partide situate de o parte sau de alta a "vechilor" granite doctrinare sa se poata adapa neincorsetate de la izvorul comun al solutiilor "pragmatice".
In fond, pare de bun-simt. Pragmatismul este asociat cu utilitatea si eficienta, este atributul oamenilor de actiune care "fac, nu vorbesc", care rezolva probleme practice, nu se irosesc in dezbateri fara sfarsit. De aceea, pare dezirabila, ba chiar salutara, o coagulare a "fortelor progresiste" (prezicem o cariera stralucita acestui adjectiv in viitorul imediat) in jurul unui "centru" pragmatic, eliberat de balastul ideologic atat al dreptei, cat si al stangii dogmatice, situat in zona solutiilor, dincolo de politic.
Este o iluzie care contine un pericol grav pe masura imensei sale popularitati. Intr-o conferinta despre "Naufragiul utopiei" comuniste tinuta ieri, profesorul Vladimir Tismaneanu identifica mai multe componente ale acestei utopii, printre care obsesia pentru constructia "omului" nou, pretentia, niciodata demonstrata, a caracterului "stiintific" al socialismului sau salvationismul, obsesia utopiei comuniste de a construi, fie si cu forta, un paradis terestru pentru clasa muncitoare. Totodata, Tismaneanu aminteste si despre o alta aspiratie a totalitarismului comunist legata de "sfarsitului politicului". Este ceea ce am putea numi "dimensiunea pragmatica" a utopiei totalitare, desi asocierea dintre "utopie" si pragmatism pare sa fie contraintuitiva.
Atat comunismul, cat si fascismul au pretins ca vor construi o societate noua, care sa depaseasca vechile clivaje ale democratiei liberale intre stanga si dreapta. Ambele totalitarisme ale secolului 20 au sustinut ca ofera solutii practice la problemele oamenilor cu mijloacele stiintei, solutii "punctuale" situate "dincolo de politic". Or, daca nu exista decat un singur set de solutii la problemele unei societati si acestea se pot determina stiintific, atunci dezbaterea politica si eventualul angajament civic nu mai sunt necesare. Nu avem decat sa gasim tehnologiile cele mai bune
, adica cele mai eficiente, si sa deschidem un vast santier de inginerie sociala pentru a realiza progresul. "Transgresarea" ideologiilor clasice in numele "pragmatismului" progresist contine, asadar, in sine pericolul teribil al totalitarismului.
Proba este simpla: oricine s-ar indoi de legitimitatea solutiilor pragmatice propuse de elita conducatoare nu poate fi decat nebun (numai o fiinta irationala nu poate vedea utilitatea acestora) sau rau intentionat, un dusman al societatii, al viitorului si al progresului.
In fata acestei ofensive agresive a pragmatismului este necesara o regrupare in jurul valorilor liberale si in primul
rand a responsabilitatii individuale. In mijlocul atator planuri marete de a reconstrui o lume fara politic, uitam ca lumea este facuta din indivizi, nu din clase sau din mase, si ca cel mai adesea indivizii gresesc. De aceea nu exista ceva de felul solutiilor infailibile, self-evidente, care sa fie impartasite de toata lumea. Nu exista decat optiuni limitate care trebuie puse in dezbatere si negociate. Un alt efect al pragmatismului este dezangajarea civica.
Daca eficienta este cea care ne ghideaza, atunci angajamentul cetatenesc "diletant" nu este bine-venit. Treburile societatii ar trebui lasate in mainile elitei birocratice care sa rezolve lucrurile cu maxima "expedienta". Aceasta situatie se poate vedea cel mai bine la alegerile europene, unde daca nu ar exista temele nationale, nimeni nu ar veni la vot. Aceasta este batalia ideologica din zilele noastre si, ca intotdeauna, liberalismul pare lipsit de stralucire si fragil.
Din curiozitate. Cum verificati notele de la orale?
sau, mai elegant spus, despre fonduri pentru protocolul de la examen. In sfarsit, nedumerirea a durat pana cand o absolventa de liceu a spart gheata si, enervata de insistentele noastre, ne-a taiat-o scurt, spunandu-ne ca elevii au fost instruiti in timpul ultimelor ore de clasa sa nu scoata o vorba despre bani si alte asemenea chestii, in discutii cu necunoscutii. Asadar, experimentatii directori si diriginti au venit cu lectia invatata din anii trecuti si si-au luat toate masurile de precautie, apeland la amenintari de felul ca, daca nu taceti, o sa dati Bac-ul si in sesiunile urmatoare, pana iesim la pensie. In consecinta, principala indicatie a fost sa se mearga pe burta, deoarece numai asa se vor acorda note foarte bune
, dintre cele la care nici nu au visat elevii in toata viata
lor scolara (primele rezultate de la orale s-au si vazut ca nu coboara sub 8,00, situatie ce a pus deja in priza corpul de control
al ministerului), ca apoi promovabilitatea sa fie de 99,99%, ca si asa nu se va mai verifica nimic dupa aceea si ca numai vorbele sunt de nasul celor de la minister. Din toata aceasta tevatura legata cu ata alba, am retinut ca principalii vinovati in strangerea de fonduri sunt parintii, adica comitetul acestora pe fiecare clasa si liceu, care s-au ocupat cu stoicism pentru a asigura un viitor luminos tinerelor odrasle, atat de bine pregatite pentru urmatorul ciclu, cel universitar. Nu prea vedem cum se poate verifica corectitudinea notarii de la probele orale.
Curvele cu satelit şi matroana Ridzi
Cazul Ridzi vă este deja arhicunoscut. Valuri de cerneală au curs pe marginea mizeriei făcute pe bani publici de către ministrul Tineretului şi Sportului. N-am văzut însă pe nimeni, din ceea ce am citit eu - şi îmi cer în avans scuze autorilor care, poate,
mi-au scăpat - să pună serios şi problema celeilalte părţi implicate: televiziunile. N-am văzut pe nimeni care să denunţe jegul gros de pe obrazul acestora, la fel de gros ca şi jegul de pe obrazul MTS.
De fapt, mie cazul mi se pare mai interesant din acest punct de vedere, al deconspirării televiziunilor, decât din perspectiva potlogăriilor doamnei ministru. Autorităţi care să-şi facă imagine şi campanie pe bani publici am mai văzut. Dar este pentru prima dată când dezvăluirile de acest gen ridică mari semne de întrebare asupra unei părţi importante din media, respectiv cinci televiziuni: Antena 1, Antena 3, Realitatea TV, PRO TV şi MTV.
Toate apar în dosarul
cazului cu „ştiri“ şi „reportaje“ difuzate contra cost despre evenimentele organizate de MTS pe 2 mai, „Ziua tineretului“, pe lângă publicitatea oficială. Mecanismul a fost simplu. MTS a cerut şi a primit, în plus
faţă de publicitatea plătită, „popularizarea“ editorială a evenimentului. Adică publicitate mascată. Ştiri şi reportaje de care au beneficiat Monica Iacob Ridzi şi prietena ei, Elena Băsescu. Ştiri şi reportaje pe care tu, telespectatorule, în naivitatea ta, le-ai crezut pure produse
editoriale generate de decizia redactorilor în urma relevanţei publice a evenimentelor. De fapt, „interesul“ editorial a fost stimulat de zecile de mii de euroi de la buget pe care televiziunile
i-au înghiţit cu nesaţ. Şi, deşi reprezentanţii televiziunilor se ascund, la CNA, în spatele firmelor
intermediare cumpărătoare de spaţiu publicitar, impostura este evidentă. Şi ruşinoasă. Deşi obrazul e gros! La fel de gros ca al doamnei ministru, atunci când eşti capabil să aduci o justificare de genul „a fost decizia noastră editorială!“, precum a făcut la CNA un directoraş-trepăduş de pe la Realitatea TV, Cătălin Popa pe numele său.
Care este, în acest caz, diferenţa dintre televiziuni şi ministresa Ridzi? Niciuna! Primele şi-au umflat buzunarele făcând pe domnişoarele neprihănite, iar cea de-a doua şi-a atins scopurile. Totul pe bani publici. Curvele şi matroana. Toate într-un imens bordel numit România. Iar morala ştiţi care este? Aceea din povestea cu hoţul care strigă hoţii. Adică, dacă ar fi fost în locul doamnei ministru, probabil că „onorabilii“ televiziunilor care au acceptat plata murdară ar fi procedat absolut la fel.
Au cacarisit bugetul
şi final neaşteptat.
În doar o săptămână, graţie presei, am aflat cum fac mişto de banul public Ridzi şi Nemirschi, de unde se vede că asprimea bugetară se aplică tare selectiv. Praful şi pulberea s-a ales din bugetul aspru cu prezentul şi responsabil cu viitorul. La asta se adaugă incredibile întâmplări cu prostănaci şi tâmpiţi ce-şi folosesc funcţiile executive în stat pentru reglări de conturi personale în dispreţul bunului-simţ şi, foarte probabil, al legii. Se demit şi se tachinează între ei pe baze zilnice şi sunt convins că ce-a ieşit în public reprezintă doar o mică parte din numerele de circ perpetuu la care ne-au cumpărat bilete cu împrumut de la FMI şi Comisia Europeană.
Uşor jenat de această stare de fapt, preşedintele Băsescu şi-a arătat revolta: “Înseamnă că nu avem priorităţi în alocarea banilor
publici.
Originea risipei se află într-un comportament politic de natură populistă şi în lipsa de transparenţă a modului de stabilire a priorităţilor bugetare”. Tare prost trebuie să se fi simţit dl Pogea la acest atac direct la capacităţile sale administrative, mai ales că reproşul este aidoma celui făcut de opoziţie la moţiunea pe buget. Atunci, preţiosul nostru ministru al Finanţelor i-a alungat pe contestatari acuzându-i de lipsa celor mai elementare cunoştinţe economice. Acum să vă vedem, domnule ministru al Finanţelor, când şeful direct a prins din zbor indicaţia şefului lui, iar dvs. veţi fi un soi de anexă la Consiliul de Raţionalizarea Cheltuielilor Publice (CRCP). În mod normal, umilinţa ar reclama o demisie, însă aluatul din care par să fie zămisliţi miniştrii noştri exclude asemenea ingrediente.
Acest CRCP, o instituţie ciudată şi cred oarecum pe deasupra legii, pentru că înţeleg că execuţia bugetară nu prea mai e obligatorie
(dar ce e legea în România?), ar trebui să aducă raţiunea în cheltuielile statului? Păi, prima măsură raţională pentru raţionalizare ar fi desfiinţarea Ministerului Tineretului şi Sportului nu pentru că închiriază scânduri cu ziua la preţuri de apartament, ci pentru că nu exista pe vremea când Boc
făcea roşu în gât editând perfect fraze la adresa risipei bugetare a fostei guvernări. La o şedinţă viitoare, dacă are curaj, ar trebui să urmeze decesul celuilalt minister născut din nevoi clientelare, dar cred că aici dl Boc, şeful raţionalizării, n-are nici loc de-ntors, nici land of choice.
Oricum, trebuie înţeles că bugetul e tare cacarisit. Spune acest lucru, cu cuvinte diferite, Andreea Vass via
Radio France International, care, pe baza unor date ce scapă cunoaşterii comune, ştie că economia românească va scădea cu 9% în trimestrul doi şi, ca atare, din două, una, ori trebuie scăzute cheltuielile, ori majorate veniturile. Cum, cine e Andreea Vass? Consilier personal pe probleme economice al dlui Boc, fost consilier al consilierului Stolojan, doamna certată de EBA, din cauză de PPE, pe baza unui mail trimis de un ungur cu care ar fi bârfit despre nepotism şi căreia i s-a spart casa etc...
Antiselecţie
O fi PD-l vreun reformator timid care s-a sfiit să-şi arate reformismul în public şi aştepta doar o criză pentru a ataca structurile? A devenit PNL personificarea reformei - şi nu oximoronul ei, curat murdar cum este? Decât să atace reformele, politicienii preferă să se atace între ei acuzându-se că nu le-au făcut - mai ales că s-au obişnuit cu atacurile: „e preferabil să-ţi spună tâmpit un duşman decât să-ţi spună prostănac toţi colegii“ a recunoscut dl Berceanu explicând de ce nu s-a simţit jignit de duşmanul Dragnea. Căci duşmanul ce priveşti nu e om de rând, el este Banul
zonei olteneşti. Sigur că e mai rău când te laudă adversarul (cum a păţit dl Crin Antonescu din partea dlui Iliescu ale cărui elogii şi insulte sunt egal de nefaste) pentru că te suspectează lumea de relaţii netransparente. Or s-a dovedit că relaţiile netransparente merg mult mai bine la noi decât cele transparente. Toate transparentele (CDR, Alianţa DA şi Pactul PDL-PSD) s-au lăsat cu scandaluri, bătăi şi indiscreţii. În schimb netransparentele (coaliţia 322) merg ca unse. Întâi fiindcă au farmecul amantlâcului apoi fiindcă originea multora dintre parteneri este netransparentă şi „clasificată“ şi, în fine, fiindcă netransparenţa e baza prosperităţii. Altfel de unde-ar avea atâţia bugetari averi atât de mari? Guvernul Boc
pierde în fiecare zi câte-un ministru, ba la DNA, ba la ANI, ba la TV: luni Ridzi, marţi Nemirschi, miercuri Stănişoară. Până şi proaspătul director de la Otopeni a fost schimbat după 5 zile tot din motive
de dosar penal. E clar că partidelor le e din ce în ce mai greu să-şi găsească oameni competenţi (rezultatul antiselecţiei practicate ani de zile) şi fără dosare
în justiţie. Aşa că acum singurul mod în care se mai atacă reformele structurale este destructurarea: avocaţii filozofilor materialişti Năstase, Păcuraru şi Morega vor să desfiinţeze DNA. Bună idee! Să se termine odată cu hărţuirea corupţiei! Vorba ceea, numai cine nu fură, nu greşeşte. Dar nici nu răzbeşte. Şi cu uşurinţă de toate se scârbeşte.
Antiselecţie



